Un balamuc post-electoral al celor care doar înving

Alegerile europarlamentare s-au încheiat. Nu și tensiunile inter și intra partide. Unii vin să se laude, alții vin să critice, unii vor schimbare, alții consideră peisajul politic perfect așa cum e. Despre votanți… Care votanți? Nu prea am auzit ceva despre cei care au ales. Doar despre procente/rezultate/eficiență în campanie.

În comunicatul de presă trimis ieri, 28 mai a.c., conținând prima poziție exprimată public și voluntar de către un parlamentar PSD, au fost inserate și lăudate cele mai bune procente ale PSD pe colegii, respectiv comune. Datele prelucrate au venit în susținerea discursului plin de eros al senatorui Lucian Trufin, pe care l-a titrat „În județul Botoșani, PSD a câștigat – punct”. Chiar din titlu reiese modul de a percepe rezultatul europarlamentarelor: procentul PSD e mai mare decât celelalte, iar asta e tot ce contează. E argumentul necesar și suficient pentru senator în fața bucuriei generale a PNL. Faptul că, privind în retrospectivă, cifrele din acest an arată ceva despre electorat și despre imaginea pe care partidul, chiar la nivel local, o are în fața acestuia, este nul. Victoria pare să fie tot ce contează. „Punct”. Asta, ca să nu mai pomenim de câmpii bătuți în acest comunicat.

În același mesaj, Lucian Trufin a îndreptat atacuri către Răzvan Rotaru, singurul care a cerut demisii la nivel de partid, pentru involuția pe care organizația o parcurge.  „Eu, împreună cu colegii din conducerea PSD Botoșani (mai puțin cei care doar știu să ceară demisii fără să contribuie cu nimic la luptele electorale), rămânem cu fruntea sus”, zice Trufin, cerându-i, ulterior, lui Rotaru să se autoevaluze. Prima observație pe care o putem trage numai din lecturarea secvenței citate e că senatorul vede alegerile oamenilor strict ca pe urmări ale gradului de implicare în campania electorală. Prin urmare, un om bun în partid e un fel de soldat de prima linie în „luptele” electorale, iar cine știe a face campanie poate fi pus undeva pe un piedestal, conform viziunii parlamentarului.

Contactat telefonic, Răzvan Rotaru şi-a apărat poziția: „Nu cred că domnul Trufin este cel mai în măsură să tragă anumite concluzii. M-am implicat în campanie, dar nu am făcut tam-tam, cu poze pe Facebook, ca ei [n.r.: conducerea PSD Botoșani]. Mai degrabă, autoevaluarea ar trebui să înceapă cu cei care au răspuns de colegii. Trufin a pierdut două comune chiar din colegiul lui, adică Trușești și Românești, nu a avut deloc un procent îmbucurător. Am fost și eu șef de colegiu, dar mi s-a luat de către președintă [n.r.: Doina Federovici]. El a ieșit la rampă pentru că întotdeauna a fost omul pus de Doina să iasă. N-a ieșit din proprie inițiativă. Doamna președintă scoate castanele cu mâna altora. Și este exclus să fie demiși din partid primarii celor două comune pe care Trufin le-a pierdut, pentru că sunt din colegiul lui, dar oricum nu aș accepta ideea. Cred că lumea vrea cu totul altceva, iar liderii trebuie să înțeleagă că e nevoie de schimbare în partid. Eu nu pot fi demis, am îndoieli, e prea mare tensiunea”. Din nou, întâlnim ideea că cei care răspund de campania electorală, repartizați pe colegii, ar avea vreo putere directă asupra procentelor. Nimic mai greșit. Totuși, până acum, Rotaru a fost singurul din PSD care a semnalat (/recunoscut public) problema reală din spatele cifrelor: aceea că oamenii așteaptă altceva de la acest partid.

Excurs: cele patru UAT conduse de social-democrați în care PSD a pierdut alegerile sunt Trușești, Românești, Hlipiceni și Căndești, primele două făcând parte din colegiul coordonat de Trufin.

Nici la PNL lucrurile nu se văd altfel. Din contră, unele afirmații chiar transformă votanții într-un fel de alune pe care veverițele liberale le adună. „Rezultatele obținute”, nu alegerile oamenilor. Evident, autorul, Cristian Achiței, nu se laudă degeaba cu așa zise merite care i-ar reveni lui. Probabil ăsta e un argument pentru vreo funcție pe care o are în vizor la nivel de partid.

Desigur, având în vedere ipotezele de la care plecăm, putem ușor ajunge la concluzii de tipul: cine pierde alegerile în zona de care răspunde își poate pierde statutul intern sau poate fi chiar demis, iar cine le are cu tam-tamul va sta bine. Ideea e că, după alegeri, mulți viteji se arată. Iar cei care ridică probleme și cer schimbare nu numai că pot fi numărați pe degete, ba sunt și atacați de mai marii lor. Însă două treburi trebuie să fie clare de acum încolo: campania nu ne mai face, iar noi nu suntem doar niște cifre pe hârtii, în funcție de care cresc unii și alții.

de |2019-05-29T18:03:51+00:0029 mai 2019|Editorial, TOP NEWS|

Leave A Comment