Fericiți cei ce votează, că aceia în democrație vor trăi

Nu sunt capabilă să îi înțeleg pe cei care nu votează și nu au niciun gând de a merge mâine la urne. Nu sunt capabilă să înțeleg nepăsarea, dezinteresul, așa-zisul pesimism, care au tras România la coada clasamentelor țărilor europene privind prezența la vot de până acum. Spuneți-mi „incompetentă empatic”, spuneți-mi cum vreți, atitudinea mea rămâne aceeași.

Trăim în România care vrea autostrăzi, în țara lucrului prost (nu bine) făcut, în România care se dorește a fi „o țară ca afară”. În statul care pretinde „mai mult respect” din partea celorlalte membre ale Uniunii. În statul în care, de 30 de ani, oamenii, de la cel mai simplu alegător, până la spuma politică, se joacă de-a democrația. Știm să ieșim în stradă, știm să scandăm, să ne-o băgăm în guvernare, când mersul lucrurilor nu ne e pe plac. De bun simț este să știm și să punem ștampila, atunci când e momentul, doar că noi încă stăm prost la capitolul ăsta.

Nu voi ține multă teorie, există și o fac oameni mai avizați decât mine în acest sens. Nu e job-ul meu să fac campanie de mobilizare, nu m-ar plăti (probabil) nimeni pentru așa ceva. Dar e de datoria mea, ca cetățean al unui stat ce se vrea a fi democratic, ca parte a unei comunități, ca om care speră la o viață mai bună, să îndemn, pe oricine apuc, să dea cu ștampila. Și vin cu câteva precizări.

Nu există vot irosit! Am tot auzit și citit treaba asta. Nu priviți alegerile ca pe o bătălie între electorate. Fiecare este liber să aleagă, să își exprime opțiunea, indiferent de cât de bună sau de tâmpită o văd cei din jur. Vibrezi cu PSD, în ciuda prejudiciilor pe care le-a cauzat acestei țări? Alege PSD. Rezonezi cu liberalii, cu Alianța sau cu oricare alt partid? Votează așa cum crezi de cuviință, asumă-ți poziția și părerile. Ține de o minima moralia, cum ar spune Andrei Pleșu.

Nu priviți partidele ca pe chestii omogene și net separate între ele! (1) Niciun partid nu e omogen. Fiecare are, în doze variabile, proștii, deștepții, cinstiții și corupții săi, mai mult sau mai puțin cunoscuți. Și (2) partidele nu sunt net separate între ele, iar asta e o realitate dovedită empiric. Există, pe lângă concurența și ura arătate public, simpatii ascunse, socoteli, relații… Altfel nu ar fi posibilă plecarea unui deputat de la PSD și răsărirea lui pe la Pro România așa, peste noapte. Decât prin cumpărare, eventual. Spre exemplu.

Dacă v-ați plâns măcar o dată de scumpiri, de starea drumurilor, de condițiile sanitare, de cele școlare, de abuzuri, de dorul celor plecați să muncească în străinătate pentru o pâine în plus, de sărăcie, de aroganța celor plătiți din bani publici, de subordonarea politică a unor instituții, de educația seismică, atunci știți ce aveți de făcut mâine. Eu una am urlat și cu cinci (da, cinci!) oameni în stradă, restul celor care au dat „particip” sau „interesat” stând acasă din cauza gerului și a ninsorii care au năvălit între timp. Să merg la cea mai apropiată secție de votare și să investesc 15 minute mi-e de n ori mai ușor. Și da, e o investiție! Și să vedeți numai ce ștampilă trântesc!

Alegerile de mâine vor schimba ceva, indiferent de rezultat. Iar rezultatul, oricare va fi, trebuie acceptat, pentru că el ne reprezintă ca nație. Oamenii pe care i-am văzut, îi vedem și cei pe care îi vom vedea pe la tribune, luând decizii în numele nostru, sunt și vor fi oglinda a ce și cum gândim noi.

Zicem că trebuie să alegem răul cel mai mic, fiind obișnuiți să evaluăm totul în scala răului. Mie îmi place să spun că aleg varianta cea mai bună dintre cele existente. Dar nu voi ezita niciun moment, după ce votez, să critic ceea ce mi se va părea deviant. Dacă rezultatul va concorda cu opțiunea mea și va fi bine, voi fi mândră de mine. În caz contrar, voi fi mândră că am ales și am exprimat așa cum am simțit.

Una peste alta, cu toate că nu avem prea mult antrenament, dacă pretindem democrație și țară liberă, atunci să fim cetățenii de care cele două au nevoie. Eu îmi dau check-in la secția de votare, mâine. Și îmi doresc să mi se umple feed-ul de astfel de postări. Ne bucurăm de drepturi, cât le avem.

Pentru cei care nu votează nu mai am nimic de spus. Decât că atitudinea asta e pe conștiința lor.

PS: Am exclus din monolog votanții după ureche. Dreptul de a vota nu ține cont de Iq, de discernământ. Dac-ar ține, nu ar fi constituțional. Dar cred că se înțelege cui mă adresez în prezenta.

de |2019-05-26T12:11:02+00:0025 mai 2019|Editorial, TOP NEWS|

Leave A Comment