Pasteti fericiti!

Sărbătorile pascale ne bat la ușa, iar noi, ca niște creștini adevărați ce suntem, ne pregătim să le primim cum se cuvine. Să ne deschidem deci gurile și să ne mângâiem cu nesaț burțile, căci urmează trei zile de mare ghiftuială. Nu mă pricep într-ale gătitului, căci sunt musafirul de serviciu pe la mesele altora, dar cum Mecincopschi, dușmanul alimentelor interzise, e un pic ocupat, m-am gândit că e momentul oportun să ies la lumină. Abia aștept să ciocnesc un ou roșu. Când văd roșu, ca un taur fac. Nu știu dacă e de la coloranții alimentari sau de la corectorii de aciditate, dar zău că-mi vine să-mi frec un picior de pământ și să fornăi până îmi ies pe nări E-102, E-104 și E-110, ascunși în maglavaisul cu care spoim ouăle. Iar un ou mânjit cu o vopsea de calitate, merge lângă niște preparate delicioase. Pfoai, salivez gândindu-mă cum o să mă înfrupt cu leber, șunculiță și mușchiuleț și pe cuvânt că am să rad tot cabanosul de pe platou. Mă doare fix în pix că mănânc acid ascorbic, caragenan, carmin, glutamat de sodiu și nitrit de sodium, atâta vreme cât gustul e sublim. E un mister pentru mine cum reușesc unii să amestece zgârciuri, tendoane și șorici și să le iasă niște preparate atât de apetisante. Da’ preparatele goale n-au farmec, așa că o să-mi umplu farfuria cu legume. Sper să nu mă dezamăgească gazdele mele și să aibă pe masă roșii din Turcia și castraveți din Spania. Eu cumpăr doar legume importate, că pesticidele din ele le mențin proaspete și două luni, iar hrana proaspătă e sănătoasă…Prietenii știu că-mi place să mănânc salata de boeuf și răcitură, așa că fac special pentru mine aceste delicatese. Toată șmecheria în piftie e să pui gelatină de calitate, iar la salată, maioneza e cea care definitivează gustul. Și după ce mă îmbuib cu aperitiv, trec la friptură. De miel să fie și dacă se poate cât mai mic și cât mai fraged. Nu vă faceți griji că are carnea bogată în acid uric, că ăsta nu se depune decât pe rinichi și pe articulații…. nu afectează inima și nici creierul. N-am să mănânc multă friptură, că vreau să gust și niște drob făcut din măruntaiele patrupedului. Îmi place drobul condimentat și cu mult usturoi. Nu știu frate, ce arome naturale pun ăștia în mirodenii, dar amestecate în mâncare, dau un gust de te perpelești. Și usturoiul din China face diferența întotdeauna. Zic ăștia că-i toxic, dar n-am văzut pe niciunul să moară de la usturoiul din supermarket. Eiii…și după friptură…vine-o prăjitură….Ceva dulce, de-i zice pască și cozonac…Nu mai intră, dar nu pot să refuz plăcerea desertului. Ador rahatul din cozonac și savurez cu ochii curcubeul din felie. Jos pălăria în fața ăluia care a inventat rahatul. M-am chinuit o dată să-l prepar acasă, dar melanjul ăla de zahăr, amidon, arome și coloranți, n-a ieșit așa fain ca cel din magazin. Și, deși pocnesc nu mă las până nu îngurgitez și pască. Aia din smântână grasă e preferata mea. Pe locul doi e cea cu ciocolată, dar dacă e făcută cu margarină și cu multă esență de rom…Mă simt deja greu, dar Paștele e o dată pe an, așa încât fac eforturi să dau pe gât și băutura cu care mă onorează gazdele. Nu beau decât vin și țuică la masă, că mă păstrez pentru digestivul pe care-l consum ca medicament acasă. Tare mult îmi place să petrec și abia aștept să pocnesc trei zile la rând, și chiar dacă ajung pe la urgență, nu-i bai, așa li se întâmplă ălora înnebuniți după mâncarea sănătoasă. Pașteți fericiți!

de |2017-04-15T11:47:21+00:0015 aprilie 2017|Editorial|

Leave A Comment