PROSTIA PĂMÂNTULUI

 

Declar din start că nu posed nici un fel de simț estetic. Nici măcar în materie de poșete, darămite în materie de artă. Așadar, pentru cei cu naturelul simțitor și patriotism exacerbat, nu recomand această lectură. Sau, dacă totuși vă riscați, luați-o ca pe un pamflet.
11 milioane de euro. Cam atât ar trebui noi, românii, să plătim pentru ceva ce ne aparține deja. Vorbesc aici despre Cumințenia Pământului, parte deja a tezaurului national mobil, o reprezentare filosofică a lui Brâncuși cu care, din motive de incultură crasă, nu rezonez în nici un fel. Nu mă înțelegeți greșit, am un respect deosebit față de tot ceea ce aparține patrimoniului nostru cultural, ce mă deranjează, nu doar în acest caz, ci în general, e prostia crasă. Și ca să fiu corectă până la capăt, am să încep cu propria-mi prostie. Nu pot nicicum să pricep de ce trebuie noi să plătim 11 milioane de euro pentru acestă sculptură. De ce?! Personal, nu cred că mă atrage ideea de a o vedea mai mult decât am văzut-o in fotografii. Nu-mi transmite nimic, nu mă impresionează, nu mă emoționează. Nu am nici o tresărire și nici o complicitate intimă cu geniul autorului. Ok, sunt o ignorantă. Să trecem la snobi și la oamenii de cultură(iertați-mă că i-am băgat în aceeași oală). Bănuiesc că mari iubitori ai Cumințeniei fiind, deja au tocit culoarele muzeului Cotroceni pentru a o admira, căci, să nu uităm, ea este expusă și liberă pentru a fi admirată de cătreconnaisseurs. Și dacă nu ți-ai potolit setea de artă și frumos din prima, poți să te duci in fiecare zi să o admiri, din unghiuri diferite, să reflectezi și chiar să intri în legătură cu spiritul lui Brâncuși, să socializați, să vă împărtășiți viziunile asupra eternului feminin, să-i descoperiți toate cele șapte văluri despre care vorbea maestrul și să încercați și voi, ca el, să atingeți fundul oceanului cu degetul. Bun, și la final, după atâta admirație și prosternare în fața frumosului, de ce trebuie să-mi bagi mie mâna în buzunar să-mi scoți 11 milioane de euro? Devin și eu co-proprietar la acest tezaur național sau sunt doar co-plătitor? De ce trebuie să plătesc pentru un bun care oricum nu poate părăsi țara, care oricum este al nostru, indiferent în casa cui se află? Sincer, aș fi mai interesată de tezaurul de la ruși să-l aduc acasă, dar asta e altă discuție. Dacă e însă să vorbim despre ce am fi putut noi face cu banii acestia, nu mai terminăm polemica în veci. Sincer, mi-ar fi plăcut ca Ministerul Culturii să fi dezvoltat de exemplu, un sistem de susținere a tinerilor talentați pe care această țară îi are, pentru că, nu-i așa, geniile trebuie cinstite, dar trebuie și cultivate. Însă, dacă te uiți pe lista atribuțiilor Ministerului, asta cu siguranță nu face parte. Extrapolând, cu acești bani sunt convinsă că aveți și voi idee ce s-ar fi putut face util nouă, românilor, dacă tot e să fim contributori. Nu avem școli, nu avem spitale, nu avem centre de ingrijire pentru persoane vârstnice, nu avem baze sportive de antrenament, dar avem pretenții la medalii olimpice, nu avem iluminat public incă in toate cătunele deşi predăm abecedarul de pe tabletă, (!!) și noi acum ne cumpărăm încă o dată un bun , care pentru unii critici de artă, nu doar pentru mine, ignoranta, reprezintă doar o sculptură în calcar, de 50 cm. Ce să mai vorbim dacă însuși Muzeul National de Artă  și-a intitulat expoziția: ” Cumințenia Pământului. Aceasta nu este o piatră”!! Păi ce facem bre, n-am stabilit că e comoara pământului? Acum îi zicem piatră? Acentuez pe faptul că o cumpărăm încă o dată întrucât există documente care certifică faptul că proprietarul a vândut-o statului roman în anul 1957, fiind apoi recuperată de către cele două moștenitoare intr-un proces ce a durat 9 ani. În paranteză fie spus, aș vrea să stau puțin de vorbă cu judecătorul care a pronunțat o asemenea hotărâre după ce i s-a depus la dosar dovada actului de proprietate a statului român asupra operei.
Inutilă oricum zbaterea mea întrucât , orice s-ar întâmpla, acești bani vor fi plătiți. Asta a omis onor statul să ne mai spună, că a fost semnat un pre-contract de vânzare-cumpărare al sculpturii și că, la 31 octombrie, de bună-voie sau silit, statul va trebui să-și îndeplinească obligația pe care și-a asumat-o și să plătească prețul. Nu mă mai enervez și cu prețul, că la noi e mereu de actualitate zicala de ce să plătim cât face, dacă putem plăti mai scump. Nu vreau să arunc suspiciunea unei afaceri profitabile din această tranzacție pentru niște băieți deștepți, dar parcă nici n-aș închide ochii. Cel puțin, nu pe amândoi. Evaluările variază de la 5 la 30 milioane de euro. Să ne rezumăm la evaluarea judiciară, cea care, până la urmă, primează. Ia auziți ce frumos zice expertul “valoarea de circulaţie a acesteia (sculptura „Cuminţenia Pământului”, n.a.) ar fi putut urca până la nivelul a 30.000.000 euro (treizeci de milioane de euro), dar, în condiţiile în care se prezintă astăzi lucrarea, mutilată , valoarea de circulaţie scade şi consider că procentul deprecierii poate varia între 40% şi 50% din valoarea pe care am precizat-o”.
Și pentru că mă irită insultele la inteligență, mai dau și peste clipul de promovare al campaniei. Deștept gândit, n-am ce zice, atinge toate corzile care ar putea vibra într-un om cu o fărâmă de patriotism în el, deși, sinceră să fiu, m-au zgândărât cam neplăcut trimiterile  la „istoria pe care ne-au scris-o alții”, la statutul de „străini la noi în țară” și la faptul că “istoria ne menționează cu litere mici”. Ok, să zic că aș putea digera și chestiile astea. Dar de ce trebuie să se termine cu “Hai că se poate” și imaginea Cumințeniei Pământului? Imi lasă un gust amar și mă duce cu gândul la atitudinea asta veşnic mioritică, de Victima Pământului , de resemnare în faţa condiţiilor impuse de alţii, de, până la urmă, Prostia Pământului…

 

acest text este scris de Simona Radasanu.

https://simonaradasanu.wordpress.com/

de |2016-09-15T12:42:26+00:0025 august 2016|Botosani Cenzurat|

Leave A Comment